Cea mai simplă rețetă de gem de căpșune, cu o culoare superbă, multe fructe întregi, aromat și fără conservanți. Nu trebuie să vă fie frică de prepararea gemurilor de casă: dacă învățați câteva trucuri, treaba e simplă de tot!
Nu mă omor după dulceață: este prea dulce, are prea multe calorii goale. Prefer gemul în diverse variante: uns pe tartine sau biscuiți, în clătite, pancakes, prăjituri, iaurt, terciuri sau lângă orez cu lapte, griș ori budinci. Adică în combinații nelimitate! Nu fac mult, ci câteva borcane din fiecare fruct: încep cu căpșune, apoi cireșe cu migdale, vișine, caise cu nuci, piersici și ultimul gem din an, în ordinea preparării, este cel de prune cu rom. Nu promit, dar sper ca anul acesta să reușesc să postez rețetele mele preferate de gem.
Ideea este că, indiferent de fructele folosite, trebuie să știți câteva lucruri:
- Fructele se spală întregi și abia după ce sunt spălate, le scoateți codițele/sâmburii, etc, altfel există riscul să se îmbibe cu apă;
- Cantitatea de zahăr pe care o folosesc la gem este de aproximativ 300-600 g zahăr/ kg de fructe, în funcție de cât de dulci sunt;
- Ajută să puneți zahărul peste fructe și să le lăsați câteva ore (sau chiar peste noapte), înainte de fierbere. Dacă nu aveți timp, nu e bai, merge să săriți pasul acesta!
- Pentru fierbere, folosiți o cratiță curată, cu fundul gros, cât mai largă. Și nu fierbeți cantități mari deodată, mai bine mai puțintel și de mai multe ori!
- Pe toată durata fierberii, adunați spuma care se formează! Nu este opțional!
- Borcanele trebuie bine spălate și sterilizate, v-am povestit aici cum fac eu;
- Dacă aveți posibilitatea, controlați temperatura gemului pentru a nu il fierbe prea mult. Ar trebui să fie undeva în jur de 105 grade Celsius (220 F). Dacă nu aveți termometru, scoateți o lingură pe o farfuriuță și vedeți consistența pe măsură ce se răcește, dar fără a folosi congelatorul/frigiderul/farfuria rece, etc. Nu este relevant și vă va induce în eroare!
- Gemul se pune fierbinte în borcanele curate și sterilizate, apoi borcanele se întorc cu fundul în sus și se lasă să se răcească lent: acoperite cu pături sau ștergare groase sau, metoda mea, în cuptorul rămas călduț de la sterilizarea borcanelor.
Acum că știți toate acestea, zic să trecem la gemul de căpșune!
Print
Am spălat fructele, le-am curățat de codițe și le-am lăsat întregi: unele se vor zdrobi la fiert, altele vor rămâne întregi, așa că vom obține un gem cu bucăți mari de fructe!
Am pus căpșunele într-un castron mare și peste ele am presărat zahărul: le-am lăsat așa cam două ore, timp în care zahărul s-a topit parțial, iar căpșunele au lăsat sirop. Mergeau lăsate și mai mult, dar planificarea mea nu mi-a permis. 🤭
Am transferat căpșunele cu zahăr și sirop într-o oală (încă îmi caut cratița aceea ideală pentru gemuri, dar nu am găsit-o)și le-am pus pe foc mic. Am turnat peste ele zeama de lămâie. Acidul citric va ajuta la păstrarea culorii frumoase a fructelor. Dacă nu aveți lămâie, merge și cu sare de lămâie, cam 1/2 de pliculeț la 2,5 kg de căpșune.
Fiți cu ochii pe ele, adunați spuma, se umflă la fierbere, în prima fază. Am tot adunat spuma și am amestecat des pentru vreo 30 de minute, când a dat semne că este gata. În funcție de cantitatea de fructe folosită, cât și de oală, durata poate varia destul de mult.
Am măsurat temperatura, dar am făcut și testul farfuriuței, să fiu sigură. Mie îmi place gemul care nu curge de pe felia de pâine, dar este totuși fluid, nu dens. După preferințele voastre, reglați consistența și adaptați timpul de fierbere.
Între timp, am pregătit borcanele. După ce am oprit focul, am lăsat gemul cam 5 minute să își tragă sufletul, apoi l-am turnat în borcane. Bineînțeles, am păstrat și un borcan pe care să îl consumăm proaspăt, în zilele viitoare! Restul borcanelor, pe măsură ce le-am umplut, le-am șters, le-am întors cu fundul în sus și le-am mutat în cuptorul călduț și le-am lăsat să se răcească lent, apoi le-am etichetat și le-am mutat pe rafturile din cămară, unde își vor aștepta cuminți rândul.
Așa-i că nu e greu să pregătești gem de casă? În principiu, o conservă de casă, cu borcane bine sterilizate, rezistă lejer 2-3 ani, dar eu vă sfătuiesc să pregătiți cantități mici, cât știți că veți consuma peste iarnă, astfel încât să nu ajungă să se învechească în cămară.
