Scrisoare către fiica mea. Primii 8 ani împreună.

Micuța mea,

Uite, a zburat încă un an și azi sărbătorim, din nou, ziua în care te-am cunoscut și am devenit mama ta.

Viața noastră avansează galopant, încerc să mă țin bine și să țin pasul cu voi, cu evoluția și emoțiile voastre care, de multe ori, se revarsă asupra mea ca o avalanșă!

Draga mea fetiță, este a opta scrisoare pe care o scriu, cu speranța că rândurile acestea vor însemna mai mult decât par, fiind nu doar text, cât și dragoste pură. În ochii mei crești tot timpul, dar inima mea te simte încă micuță și delicată, ca o floare ce se pregătește să înflorească!

A fost un alt an grozav, să știi! Te descurci bine, cu înțelepciune și prudență, atât la școală, cât și în relația cu prietenii pe care ți i-ai făcut. Și, să fiu sinceră, nu ai chiar mulți prieteni, sunt puțini, dar buni și asta pentru că, fără să te fi învățat, i-ai trecut prin filtrele tale de selecție și nu e puțin lucru! Ești exigentă, dar viața nu merită pierdută cu lucruri mărunte și certuri neînsemnate, așa că apreciez exigența ta, chiar dacă îți depășește cu mult vârsta!

Deși mă străduiesc să fiu tot timpul prin preajmă și să nu ratez niciun moment, sentimentul general este același: timpul cu voi nu îmi ajunge, creșteți prea repede și mă agaț de momente care dispar cât clipim, lăsând loc unor etape noi, cu farmecul lor. Prâslea va intra din toamnă și el la școală, așadar acum pot spune că avem copii mari, că lăsăm în urmă etapa bebelușiei, a cuvintelor stâlcite, a poznelor mici. (Da, cum spun unii mai înțelepți, de la copiii mari te aștepti la pozne mari!)

Că tot veni vorba de școală, îți place, deși sunt zile dificile, nu te plângi, îți faci temele cu conștiinciozitate și optimism, fapt ce se datorează, în cea mai mare măsură, dascălilor care îți ghidează pașii mici și care fac din școală o aventură atractivă! Te duci cu drag și entuziasm, mintea ta e dornică să primească informații noi și să le stocheze cu grijă, pe culori, așa cum îți place ție!

Ne ținem în continuare de tradiții: am reparat canapeaua (nu eu, bineînțeles, ci tatăl tău, dar e mai frumos când spun la plural, nu?), așadar am dormit încă o vreme împreună în weekenduri, apoi a devenit din nou fragilă (încă nu s-a rupt!), așa că nu am întrerupt tradiția, ci doar ne-am mutat în dormitorul părinților, dar recunosc că fiecare os de-al meu se resimte după ce dormim împreună, motiv pentru care, pe motiv de caniculă, am suspendat această activitate, cu promisiunea că se va relua în sezonul rece. În același ritm, am bifat mai multe filme de animație și mai multe cărti din categoria voastră de vârstă decât dintr-a noastră, dar noroc cu Voxa, care ne mai salvează!

Ne mai certăm, dar nimic semnificativ, de cele mai multe ori pe tema ritmului tău, căruia nu reușesc nicicum să îi dau viteză și pe care, din păcate, încă nu reușesc să îl accept în orice situație. Cumva, va trebui sa ajungem la un acord, fie tu devii mai rapidă, fie eu mă resemnez. Deocamdata, încă ducem meciuri, suntem în plin campionat.

Îmi ești ajutor în bucătărie, mai mult cu planificarea meniului și cu mâncatul, dar nu mă plâng! Doar declari feminist că tu vrei să îți gătesc pentru totdeauna! Dacă ar fi după gusturile tale, sarmalele ar trebui să fie infinite, iar din frigider să nu lipsească nici musaca, lasagna ori ardei umpluti. Mda, variațiuni pe aceeași temă, însă apreciez că spui că mâncarea noastră de acasă este mai bună decât cea de la restaurant, asta îmi hrănește orgoliul de gospodină și îți oferă puncte în plus la o nouă rundă de sarmale.

Te-ai ținut de cursurile de balet, iar cu amuzament îți amintesc că ați avut și un moment de bollywood, care știu că îți place mult, motiv pentru care las și o poză, să te revezi. Ai participat la festivaluri și concursuri, te-ai descurcat grozav, ca o micuță artistă pricepută, care mai are de lucru cu gestionarea emoțiilor.

Ești un suflet blând, luminos și puternic. Mă uimești în fiecare zi cu felul tău de a gândi, cu zâmbetul care poate lumina întreaga zi, cu felul curat în care îți porți visurile și bucuriile. Ești o fetiță cu o inimă mare, care simte profund, care are grijă de cei din jurul său și care iubește fără unități de măsură. Sunt atât de mândra de tine!

Și știi cine este chiar și mai mândru? Tata. Îl văd cum se topește la fiecare reușită a ta, la fiecare pas pe care îl pui în evoluția ta, îi văd pe chip lumina când purtați o discuție în care dai dovadă de inteligență și înțelepciune. Îl inspiri, îl uimești. Îi dai curaj și sens, fără să știi. Uneori, fără să știe nici el. Își este sprijin și erou, chiar dacă uneori, niciunul dintre voi nu reșește să verbalizeze sentimentele așa cum vin.

Viața va trece peste noi toți, eu voi îmbătrâni, iar tu vei crește. Vei avea sute de prieteni, te vei îndrăgosti, vei vedea sute de răsărituri și mii de apusuri. Orice s-ar întâmpla, eu te aștept să îți fiu adăpost în caz de furtună! Și dacă nu va fi furtună în viața ta, te aștept să împărtășești cu mine prieteniile, amintirile acelor răsărituri sau apusuri, cărările pe care te va purta viața și oamenii pe care îi vei întâlni pe drum.

Ochii tăi strălucesc de inteligență și curiozitate, iar sufletul tău are o căldură care emană inocență pură. Îmi place să te privesc când te joci, când citești, când îți faci temele, când râzi, când ai grijă de fratele tău… te iubesc atât de mult, micuța mea Ștumfilincă!

Știu și ți-am mai spus că îmi dau seama că nu este ușor să ai un frate mai mic, dar ceea ce ați construit voi este unul dintre lucrurile cele mai prețiose pentru noi, pentru părinții voștri: o legătură pentru o viață întreagă. Îl iubești, îl îndrumi și îl protejezi, chiar dacă vă mai certați uneori. Inimile voastre știu întotdeauna să ierte și învățați, unul de la altul, ce înseamnă răbdarea, joaca, afecțiunea, prietenia sinceră și dragostea infinită.