Scrisoare pentru fiica mea. Primii 9 ani împreună.

Micuța mea,

Oare mai pot să îți spun așa? 9 ani au trecut într-o clipită. 9 ani dintr-o viață nouă, care a început cu tine, din momentul în care am devenit părinți. Serios, nu știu când au zburat anii aceștia. Parcă ieri învățam împreună cum să îți ții echilibrul primilor pași, iar acum negociezi ca un avocat, argumentezi ca un profesor erudit și îmi explici cum funcționează telefonul meu. Ca dovadă, azi nici măcar nu ești acasă! Explorezi orizonturi noi și creezi amintiri frumoase alături de colegii tăi și de doamna învățătoare, la vreo 500 km distanță de casă. De altfel, este prima dată și știu sigur că nu și ultima dată, când îți petreci ziua de naștere departe de noi.

În acești 9 ani mi-ai oferit de toate: îmbrățisări care vindecă orice zi grea, râsete până la lacrimi (spun doar apa termală și rămâne între noi!), întrebări la care nici Google nu are răspuns si momente în care m-am intrebat cine este, de fapt, adultul dintre noi două.

Îți multumesc pentru că mi-ai arătat lumea prin ochii tăi. O lume în care un nor poate fi un dragon, o pătură poate deveni un castel, iar o zi obișnuită se poate transforma într-o aventură extraordinară.

Realizez că am tot ceea ce am putut visa și mă consider un om norocos. Stii ce iubesc cel mai mult? Când suntem toți patru acasă, în casa noastră care nu este doar o casă, ci cel mai sigur și mai confortabil loc de pe pământ. Este locul în care se aud râsete, pași grăbiți, uși trântite, povești spuse pe jumătate, îmbrățisări pe fugă, certuri care trec repede și multă, foarte multă iubire.

Tu, micuța mea planetă de bucurie, ești parte din sufletul acestei familii și fără felul tău aiurit și precaut, în același timp, de a fi, nimic nu ar avea aceeași culoare!

Să știi un secret: deși tu crezi că eu te învăț pe tine, adevărul este că și tu mă înveți pe mine în fiecare zi. Mă înveți să am răbdare, să mă bucur de lucrurile mici, să râd mai mult și să iubesc mai mult decât am crezut vreodată că este posibil.

Esti curajoasă, inteligentă, sensibilă, amuzantă și ai o încăpățânare… care uneori îmi testează limitele, dar despre care sunt convinsă că, într-o zi, te va ajuta să muți munții din loc. Până atunci, poate o folosești doar pentru teme și pentru a-ți face ordine în cameră. Măcar din când în când.

Anul acesta a fost plin, cu multe bucurii și satisfacții, ai devenit mai curajoasă, mai isteață, mai amuzantă, ai învățat să îți aperi ideile și să pui întrebări.

Nici nu ai idee ce fetiță grozavă ești, ne impresionezi cu câtă pasiune și sinceritate dăruiești iubire în jurul tău!

Ai învățat că nu toate lucrurile ies din prima, dar ai învățat și să nu renunți. Ai adunat victorii, ai avut si dezamăgiri, ai plâns uneori, ai râs de nenumărate ori, iar fiecare dintre aceste momente te-a făcut mai puternică și mai frumoasă. Crești și devii o fetiță ambițioasă și bătăioasă! Evident, nu la modul efectiv, ești totuși o balerină grațioasă!

Cu școala ți-a fost bine, ai avut mici obstacole pe parcursul acestui an, dar le-ai depășit cu grație și perseverență prin îndrumarea dascălilor tăi și, sper, a noastră! Una dintre marile reușite ale clasei a doua este faptul că ai participat la primul tau concurs adevărat de matemetică, te-ai calificat în etapa națională și ai obținut un punctaj foarte bun, demn de laude!

Ai rămas la fel de pasionată de balet și ne-ai plimbat în Italia, unde ne-am bucurat, am plâns și te-am aplaudat. Ca să rămână scris și să știe toată lumea, ai luat locul I! Doamne, tu știi cât de mândri am fost de tine?

Dacă aș putea să opresc timpul, cred că l-aș opri chiar acum. La 9 ani. La vârsta la care încă vii să mă îmbrățișezi fără motiv, la care îmi povestești ce ai visat (înflorind ușor pe alocuri, de dragul scenariului), la care încă îmi cauți mâna când traversam strada. Pentru că știu că vei crește. Știu că, încet-încet, vei avea propriile vise, propriile drumuri și propriile alegeri. Dar mai știu ceva: oriunde vei merge, o parte din inima mea va merge mereu cu tine.

Admir în fiecare zi relația dintre tine și tatăl tău: îi topești inima in fiecare zi, chiar și când il provoci cu o mie de întrebări sau cu încă “cinci minute” și i-o frângi cu fiecare zi în care crești pentru că are nevoie de afecțiunea ta, de inocența și gesturile tale de copilă. Sunt convinsă că, peste ani. vei înțelege cât de norocoasă ești să ai un tată care ți-a creat standarde ridicate, care îți cumpără flori fără motiv și de fiecare dată când există un motiv, care îți închide și îți deschide ușa de la mașină, care stă ore întregi să îți caute cel mai frumos mărțișor sau cea mai roz fustiță, care se implică în toate proiectele tale, de la roboțel de carton, până la cusături complicate ori noduri pentru brățări și care nu ți-ar refuza absolut nimic pentru că te iubește cu tot sufletul, cu toată suflarea și în fiecare simțire.

Iar Rareș… Ah, voi doi! Uneori pare că sunteți două furtuni care se ciocnesc, alteori sunteți cei mai buni prieteni din lume. Vă certați pentru lucruri mărunte, vă împăcați la fel de repede, vă apărați unul pe celălalt, uneori chiar fără să vă dați seama și umpleți fiecare zi cu viață, cu zâmbete și bucuria de a fi părinții voștri.

Într-o zi, când veți fi mari, nu vă veți aminti cine avea dreptate într-o ceartă sau cine a ales filmul la care să vă uitați. Vă veți aminti doar jocurile, secretele, vacanțele, râsetele, cât de multe clătite ați mâncat împreună și cât de bine este să ai un prieten pe viață, care să te iubească necondiționat și să te cunoască pe de rost. Sper să vă țineți de mână toată viața, indiferent unde vă vor purta drumurile, așa cum faceți acum, când mergeți să luați pâine la brutăria din colț.

Nu îți doresc să ai o viață perfectă. Îți doresc să ai puterea să te ridici când destinul îți va pune piedici, curajul să rămâi bună într-o lume care nu este mereu bună, înțelepciunea să alegi oamenii care îți fac bine și încrederea că ești suficientă exact așa cum ești și cei din jurul tău nu au menirea să te schimbe.

Ești fetița care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna. Esti motivul pentru care am învățat că iubirea nu se măsoară, nu se împarte, ci doar crește. Tu și Rareș sunteți cele mai frumoase daruri pe care ni le-a făcut Dumnezeu.

Iar dacă, peste mulți ani, vei citi aceste rânduri, vreau să îți amintești că indiferent câți ani vei avea, indiferent unde vei fi sau ce se va schimba în viața ta, pentru mine vei rămâne mereu copila pe care am strâns-o pentru prima dată la piept, cu lacrimi în ochi și cu inima plină de iubire.

Îți doresc să nu îți pierzi niciodată zâmbetul care luminează încăperea în care te afli, curiozitatea cu care pui o mie de întrebări pe zi și încrederea că poți face orice îți propui.

Să nu iti fie frică să greșești. Să nu îți fie frică să încerci. Să rămâi bună cu oamenii, dar suficient de puternică încât să îți păstrezi principiile și convingerile.

Și orice furtună ar apărea în viața ta, ține minte că noi te așteptăm acasă. Cu brațele deschise.

Promit să fiu lângă tine la fiecare reușită, la fiecare dezamăgire, la fiecare vis nou și la fiecare pas important. Promit să te încurajez, să te ascult, să te susțin si, din când în când, să te grăbesc!