Primul nostru an împreună. Scrisoare pentru fiica mea

Draga mea ștrumfilincă,
Am știut că sunt însărcinată înainte de a face vreun test, te-am simțit. Mă pregăteam cu nerăbdare și emoție pentru fiecare ecografie, așteptam cu sufletul la gură până când auzeam că ești bine. Și a fost bine tot timpul, nu îți voi povesti acum despre cât timp am petrecut în baie, până în ziua nașterii tale, sau câți covrigi cu sana mi-au alinat stomacul în piuneze. Din ziua în care am început să te simt cum miști în burtică, nu am mai fost singură niciodată. Și ți-am vorbit, ți-am citit povești, ți-am cântat (deși tatăl tău spunea că nu ai cum să fii încântată când fac asta), te-am mângâiat și te-am plimbat. (Chiar și pe munte, cu o zi înainte să te naști, recunosc!). 
Momentul întâlnirii noastre m-a găsit speriată și anesteziată, pe masa de operație. Nu plănuisem să se întâmple așa. Însă am fost norocoase amândouă acolo. Tatăl tău te-a văzut primul, mi-a spus că ești perfectă. Mi te-au adus la piept, miroseai a dulce și a curat.
Asta se întâmpla fix acum un an. Habar nu am când a trecut. Probabil, mă voi întreba asta în fiecare vară.
În ultimul an, într-o anumită măsură, am crescut împreună. Tu ai învățat multe lucruri, dar și eu am învățat la fel de multe. Dacă stau bine să mă gândesc, e posibil ca eu să fi învățat mai multe lucruri de la tine decât tu de la mine. M-ai învățat să îți fiu mamă. Nu o mamăperfectă, ci mama ta.
Ai fost, pe parcursul acestui prim an împreună, cea mai mare grijă a mea și, totodată, cea mai mare bucurie. Am petrecut zile și nopți întregi citind, căutând răspunsuri pentru fiecare întrebare pe care o aveam, pentru fiecare situație necunoscută pe care o întâlneam. Am făcut obsesii din fiecare frică și tu m-ai ajutat să le depășesc. Mi-a fost teamă constant că nu sunt o mamă bună și căte-aș putea dezamăgi. Uite, timpul a trecut și, zi după zi petrecută împreună, pe măsură ce tu descoperi lumea, eu descopăr viața cu tine și mi se pare cănicio bucurie nu se compară cu bucuria pe care mi-o aduci tu.
Când ai deschis pentru prima datăochii larg și m-ai privit curioasă, am înțeles ce înseamnăiubirea necondiționată. Nu am simțit niciodată nimic mai frumos.
Am învățat totul despre cum trebuie să te îngrijesc: poziții de alăptat, cât timp să te țin ca să eructezi, să îți șterg cutele după băiță, de câte ori e normal să faci caca, ce culoare și consistență ar trebui să aibă. Ca o paranteză, nu mi-am imaginat că mă va interesa vreodată, cu atâta surescitare, caca cuiva și nici că mă voi bucura atât de mult când faci, mai ales după o zi de pauză.
Ai fost un copil bun. Am dormit nopțile. E adevărat, nu ca în manual, tu în pătuțul tău și eu în pat, ci împreună, îmbrățișate, în poziții, de multe ori, stranii și caraghioase. Însă așa, dormind împreună, ne-am odihnit amândouă.
Ai învățat să stai pe burtică. Apoi, ai învățat să te rostogolești. Abia am reușit să îmi țin în frâu dorința de a chiui de fiecare dată când reușeai. Mă mândream cu fiecare progres al tău, de parcă urma să primești medalia de aur la concursul internațional de rostogoliri bebelușești.
Ai învățat să zâmbești și eu am învățat cum să măschimonosesc ca să văd zâmbețelul acela știrb cât mai mult timp. Mai târziu, ai învățat să râzi, iar eu am învățat că râsul tău este muzica mea favorită.
Ai învățat să mănânci solide, iar eu am învățat totul despre valoarea nutrițională a alimentelor, modul de combinare, cât și cum se folosesc fulgii de drojdie inactivă, semințele de cânepă decorticată, fulgii de hrișcă, tapiocasau praful de copt bio, pentru ca tu să crești mare și sănătoasă.
Ai învățat să dai pupici, iar pupicii tăi sunt unici. Lipicioși, puțin băloși, îți lipești gura larg deschisă de obrajii mei și o ții acolo câteva secunde. Mă faci să măsimt o mamă mai bună de fiecare dată când primesc unul!
Ai învățat să vorbești, săchicotești, săspui mama, tata, baba si pa-pa. Am înțeles că vei fi o fetițăcare știe ce vrea și, mai ales, stie cum să o spună. Totodată, ai învățat să îmi arăți ce îți dorești, iar eu am înțeles că ești o gălușcă deșteaptă foc!
Ai învățat să mergi de-a bușilea, ești tot timpul într-o misiune, nimic nu stă în calea ta. Ești o fetiță hotărâtă și ambițioasă!
Ai învățat să te ridici singură, iar eu am învățat să îmi țin respirația, săanticipez fiecare posibilă căzătură și să nu exclam de frică, ori de câte ori te clatini. M-ai învățat să respir din nou! Și am învățat că ești o fetiță curajoasă.
Ai învățat să mănânci singură (chiar dacă, la drept vorbind, nu prea îți iese grozav!) și eu am învățat că dacă ești fericită nu măintereseazănici petele de pe haine, nici murdăria de pe podeaua din bucătărie!
Am trecut prin prima răceala. Nu am dormit trei nopți. În două dintre ele ai făcut febră. Ti-am simțit trupul tău mic și fierbinte cum se lipește de mine și căutai alinare. Nu m-am simțit nicicând mai neputincioasă.
Ți-au ieșit primii dințișori și nu te sfiești deloc să ronțăi tot ce prinzi, în special umărul meu stâng. Port semnele dințișorilor tăi (uneori mici vânătăi) ca pe cele mai de preț bijuterii.
Ai învățat că jocul cu tatăl tău este mai distractiv pentru că el te ridică sus de tot sau vă jucați de-a avionul, îți licăresc ochii când intră pe ușă, iar eu am învățat să îl iubesc așa cum nu am făcut-o înainte de a te naște tu. Mă uit la tine și văd că ești fiica tatălui tău, îl văd în tine. Voi sunteți lumea mea, o lume mică și perfectă. Îmi sunteți fericire și liniște.
Și mai avem încă multe de învățat în anii ce vin, toți trei.
Îți mulțumesc că m-ai schimbat pentru totdeauna, rățușcă mică!
La mulți ani, micuța noastră!

Un comentariu

Dă-i un răspuns lui Primii doi ani împreună. Scrisoare pentru fiica mea – Zice Mami Anulează răspunsul