Micuța mea,
Mă corectezi de fiecare dată când te alint așa, spunându-mi că tu nu mai ești mică. Astăzi împlinești 5 ani! Ești cu noi dintotdeauna, iar viața de dinainte de tine este undeva departe, în ceață, parcă trăită de alți oameni decât părinții tăi.
Am avut un an frumos, la fel ca toți cei pe care i-am petrecut împreună! Tu ești un omușor tot mai mare, cu o personalitate puternică și creativă.
De obicei, sunt o persoană pozitivă, dar, în fiecare an, în preajma zilei tale de naștere, devin nesigură și emotivă. Recunosc, e mai mult decât ziua ta. Este și ziua noastră, ziua în care am devenit părinți. Și atunci, inevitabil, încep să mă întreb dacă sunt o mamă bună, dacă tu și fratele tău simțiți cât sunteți de iubiți, dacă te învăț să fii independentă și puternică, dacă și dacă și dacă…
Nu voi uita niciodată ziua în care te-am ținut în brațe pentru prima dată. Mă simțeam atât de copleșită și de nesigură, dar, în același timp, inima mea pompa o iubire de nedescris, care mi se scurgea prin vene, prin lacrimi și prin fiecare respirație, revărsându-se asupra ta. Iubirea asta a crescut odată cu tine, să îți fie pe măsură, să îți ajungă și să te cuprindă.
Fără îndoială, pot spune că aceștia sunt cei mai buni ani ai mei. Este nevoie doar de mâinile voastre mici, de zâmbetele voastre sau de jocurile voastre magice ca orice problemă să se evapore. Și mai știu că nu voi fi niciodată mai iubită ca în anii ăștia, când sunt o eroină în ochii voștri pentru că ajung pe raftul de sus al dulapului, pentru că întotdeauna găsesc jucăriile rătăcite, când încă vă e dor de mine cât sunt la muncă și când îmi iertați atât de ușor și de repede greșelile.
Dar știi cum a fost anul ăsta? Ai devenit o micuță balerină, pasionată și perseverentă, așa cum ești în fiecare proiect al tău! Ai avut și prima apariție pe scenă, m-ai impresionat profund cu felul tău hotărât și dezinvolt în care ai gestionat emoțiile, în timp ce eu am umplut un șervețel cu lacrimi și muci de mamă mândră!
Ai terminat grupa mijlocie la grădi, iar doamna educatoare ne-a dat caietele și fișele pe care ați lucrat. Am fost impresionată de cât de atent și de îngrijit te-ai ocupat de temele tale, cu toată seriozitatea! Ca să nu mai zic despre cât de hotărâtă ai venit într-o zi de la grădiniță, enumerându-mi drepturile copilului, cu voce pătrunzătoare și ton aspru! Am luat notițe și am adăugat dreptul de a da mamei pupici, ca să înclin balanța în favoarea mea, căci situația putea deveni primejdioasă!
Ți-ai păstrat obiceiul de a te ruga seara, înainte de culcare, și l-ai învățat și pe Prâslea să facă la fel (știm cu toții că el greșește intenționat, în fiecare seară, doar de dragul de a fi corectat!). Și, că tot veni vorba de somn, am creat împreună un nou obicei, acela de a dormi toți 4, în același pat, în weekend. E frumos să te trezești între fățuci boțite, cu mânuțe gingașe prin preajmă, dar partea pe care nu o știți este că oasele noastre de părinți nu sunt tocmai de acord cu această tradiție și nici nu am găsit încă modalitatea de a împrieteni fețele noastre cu piciorușele voastre neastâmpărate. Dar mai lucrăm la asta! Împreună cu tatăl tău, ai repertoriul de fiecare seară: poezii și ”cucuruzul”. Mie îmi place tare să vă ascult și cred că și lui Prâslea, în ciuda protestelor firave!
Am avut parte de multe momente în care am petrecut “timp special” împreună, în care am povestit despre rețete, amintiri sau planuri, în care am primit lecții importante despre ponei, sfaturi despre cum se piaptănă păpușile sau cum se numesc diverse personaje fantastice din poveștile pe care le inventezi cu fratele tău. Nu știu exact de ce, dar uneori trebuie să fiu mama-mixer, mama-purceluș, mama-ponei și orice altfel de mamă este necesară în jocul pe care îl încropești! Am pictat unghii mici (cu ojă care se dizolvă în apă), am descurcat și împletit cosițe de zâniță, am făcut multe, dar multe, multe clătite (rămân în continuare în topul preferințelor tale!), ne-am sfătuit la cumpărături și am studiat revistele de la Kaufland. (O, da, pari a învăța de pe acum cât de importante sunt cumpărăturile, dar mai ales ofertele și promoțiile, în viața unei femei!)
Zilele noastre nu sunt monotone și curg cu mult mai repede decât mi-aș dori eu. Parcă ieri erați mici și abia gângureați, iar astăzi avem discuții despre constelații, dinozauri (care, îți spun din nou, să ne rămână scris, nu existau nici când eram eu mică!) și câte alte lucruri ajung în mințile voastre dornice să afle lucruri noi! Ca să nu mai spun despre certuri, pe care deja le avem cu argumente pertinente de ambele părți, dar opinii diferite! Spre deosebire de fratele tău, care vrea să fie pupat și alintat, dar se șterge de pupici, tu încă mă mai lași să te drăgănesc, să te gâdil și să te ciufulesc. Micuța mea, încă miroși a migdale dulci, a bunătate și copilărie, iar parfumul ăsta sper să te țină cât mai mult. Nu te grăbi să crești, lumea te așteaptă, bucură-te de tot ceea ce primești de la viață, râzi tare și cu toată gura, fără să te temi că ai putea deranja, strigă, chiuie, sari, aleargă, murdărește-te (în fine, știi, fără slime!), privește cerul și visează dincolo de el!
Bucățică de fetiță, să ai parte și în anul ce vine de aventuri și de clipe frumoase, pe măsura sufletului tău! La mulți ani!
Te iubesc,
Mama
