Eu îi spun gem ca să nu nasc vreo polemică, dar arată ca o dulceață: are fructe întregi și sirop frumos legat, chiar și o culoare superbă. Dar conține 400 g la kg de fructe, nu 1:1 ca la dulceață și nu se fierbe separat sau pe parcursul mai multor zile. Este o rețetă rapidă, cum îmi place mie și cred că și vouă. Și doar v-am promis că anul acesta vă scriu rețetele mele preferate de conserve cu fructe!
Oricum l-am numi, vă spun că este delicios uns pe pâine, biscuiți sau rondele de orez, pus în clătite, pancakes, iaurt sau prăjituri. Migdalele îi dau o aromă deosebită că doar nu degeaba sunt prietene cu cireșele dintotdeauna. Ca să nu mai spun cât de fain este să ronțăi o migdală (sau mult mai multe!), învelite bine în siropul aromat.
Print
INGREDIENTE
2 kg de cireșe curățate;
800 g zahăr;
200 g migdale crude;
Zeama de la jumătate de lămâie mare;
Am curățat fructele de sâmburi și codițe, le-am pus într-o cratiță încăpătoare (de fontă) și le-am acoperit cu zahăr. Le-am lăsat în pace 2-3 ore, cât să apuce zahărul să se mai topească, apoi am pus peste ele zeama de lămâie (va ajuta la păstrarea superbă a culorii) și le-am pus la fiert.
Am adunat spuma formată pe toată durata fierberii. Între timp, am sterilizat borcanele după cum v-am povestit aici.
Până la stadiul perfect de consistență a avut nevoie de 30-35 de minute de fierbere, dar țineți cont că timpul poate varia în funcție de cât de zemoase sunt fructele, de cantitatea folosită, de cât de largă e oala, etc. Găsiți aici câteva trucuri pentru un gem perfect.
Am testat consistența pe o farfuriiară (la temperatura camerei), cât și cu termometrul care trebuie să arate 105 grade. Consistența o reglați și după gust: ideea este să nu curgă, dar nici să nu se facă marmeladă. Mie mi se pare că, folosind cantități mici de fructe, și gustul este mai bun, dar clar și timpul de fierbere este mai scurt.
Când am observat că începe să se lege siropul, am adăugat migdalele. (Cu aproximație, în ultimele 5 minute de fierbere).
După ce am oprit focul, am lăsat gemul în oală cam 5 minute, apoi l-am turnat fierbinte în borcanele calde, apoi le-am băgat in cuptorul călduț și le-am lăsat să se răcească lent, o dată cu cuptorul.
După ce s-au răcit, am etichetat borcanele și le-am mutat în cămară. Gata! Așa-i, că nu e mare inginerie?
Da, bine, recunosc: am păstrat un borcănel pentru consum imediat, nu au mers toate în cămară!
Ce spuneți, testați rețeta?
