Dacă nu ați testat până acum sandwich-uri cu brânză cu mucegai și gemuri acrișoare din fructe de pădure (merișoare, zmeură, coacăze, afine, etc), trebuie neapărat să încercați combinația și vă promit că mă veți pomeni.
Gemul de coacăze este fixul genul de pastă de fructe pe care îl poți servi cu biscuiți, clătite sau pe pâine cu unt, dar care ar trebui păstrat pentru brânzeturi nobile sau fripturi. Pentru că da, fructele și mâncarea “sărată” nu sunt deloc certate, ba chiar au o relație de genul: “curcubeu pe cerul gurii”.
Treaba cu gemul ăsta e relativ simplă, ca și la celelalte gemuri făcute de mine. Acrișor, aromat, culoare superbă, legat fix cât trebuie, e bun tare! Daaaar…. Știți cât de migăloasă e partea de curățare și smulgere de codițe? Asta vă va lua mai mult decât gemul efectiv, categoric!
Print
Cum vă spuneam, am spălat fructele și le-am curățat de codițe, apoi le-am acoperit cu zahăr și le-am dat la frigider peste noapte: zahărul se va topi, iar fructele vor lăsa sirop.
A doua zi am pus fructele cu zahăr într-o cratiță largă de fontă și le-am fiert, la foc moderat, aproximativ 25 de minute, adunând continuu spuma formată.
Cum v-am povestit și la alte gemuri, durata de fierbere variază în funcție de cantitatea de fructe folosită, cratița în care fierbeți, intensitatea flăcării, precum și după gustul vostru. Cel mai bine, ori verificați temperatura gemului cu un termometru alimentar (trebuie să atingă 105 grade), fie scoateți o cantitate mică de gem pe o farfurie, la temperatura camerei, o lăsați să se răcească și vedeți dacă vă place consistența.
Am pus gemul cald în borcanele sterilizate și l-am lăsat să se răcească lent în cuptorul călduț de la sterilizare, apoi le-am etichetat și și-au ocupat locul de cinste în cămară.
E foarte bun acest gem, culoarea este de un roșu intens, iar gustul dulce acrișor merge perfect atât la preparate dulci, cât și la cele sărate.
