Știu că sună fandosit cu denumirea în italiană a rețetei, dar zău că nu se poate traduce. Ar fi ceva de genul: griș sărat, cu lapte și parmezan. Și dacă și voi, ca și noi, ați mâncat grișul dulce toată viața, vi s-ar părea chiar ciudat să îl mâncați acum cu parmezan, nu?
Dar vă spun cinstit: e cea mai bună variantă de griș pe care am mâncat-o vreodată, plus că nu e dulce, ci se poate asorta pe lângă fripturi cu sos, ca garnitură, sau lângă salate de vară, ca fel de sine stătător. Și am folosit griș Pambac, cel mai fin din câte am testat!
Rețeta originală conține cantități impresionante de unt, dar eu le-am redus considerabil, cât să dea gust, dar să nu le savurăm cu regrete. Totodată, rețeta originală conține gălbenuș de ou în compoziție, dar acesta nu este obligatoriu, așa că am renunțat la el. Dacă vreți să folosiți, un gălbenuș este suficient pentru cantitățile folosite în rețeta mea.
Print
Rețeta se poate prepara în avans, așa cum urmează să vă explic: am pus laptele cu un praf de sare și vreo 15 g de unt într-o crăticioară și, când a dat semne de fierbere, am adăugat grișul în ploaie, apoi cam 25 g de parmezan și am amestecat cu un tel preț de câteva minute, până am obținut o compoziție vârtoasă. Dacă folosiți gălbenuș de ou, lăsați grișul să se răcorească vreo 10 minute, apoi adăugați gălbenușul și omogenizați bine.
Am tapetat o tavă de 15×20 cm cu folie alimentară, am răsturnat grișul, l-am nivelat și l-am lăsat să se răcească. Grosimea compoziției ar trebui să fie de 1,5-2 cm. Aici, aveți două variante: fie dați compoziția vreo 30 de minute la rece și vă apucați de modelat, fie o acoperiți cu folie alimentară și o “uitați” în frigider peste noapte sau până când vă apucați de pregătirea mesei. Eu am pregătit-o de seara și am copt gnocchi a doua zi, la prânz.
Am scos tava, am îndepărtat folia și am decupat cerculețe de aluat. Mai mici sau mai mari, după cum vă plac și după ce fel de forme aveți la îndemână! Marginile rămase le-am întins din nou și le-am decupat, nimic nu se aruncă!
Am uns o tavă cu unt și am așezat rondelele de griș frumușel, un pic suprapuse. Am feliat subțire de tot 10-15 g de unt, cât să pot pune câte puțin pe fiecare rondică, iar deasupra am presărat alte 25 g de parmezan.
Am dat tava la cuptorul preîncălzit, la 200 de grade, pentru vreo 20 de minute, până se rumenesc frumos deasupra. Ce fel miroase în toată casa!
Dacă nu numărați calorii, puteți pune deasupra orice fel de brânzeturi aveți în casă, cu condiția să se topească frumos și puteți suplimenta cantitatea de unt, deși vă spun că este chiar suficient, în varianta mea.
Aici găsiți și alte rețete cu griș, chiar mai multe feluri de pâine, dar și faimoase clătite marocane.
Poftă bună!
