PÂINE ÎMPLETITĂ (cu griș)

Nimic nu poate fi mai plăcut decât o zi ploioasă, cu toți ai casei bine, fericiți și sănătoși, în casa caldă care miroase a pâine proaspăt coaptă, a pace și iubire.

Cum primăvara este încă destul de capricioasă, avem toate motivele să aprindem cuptoarele și să ne bucurăm de mirosul și gustul pâinii proaspete de casă. Rețeta nu este nouă, o găsiți și aici, am modificat puțin aluatul, dar metoda de manevrare și modelare este diferită. Prin împletire, am obținut un aluat elastic, pufos, care se desface în pale. Coaja este crocantă, întocmai ca la baghetele franțuzești, fiind o pâine perfectă pentru mic dejun sau prânz, minunată cu unt sau, cum îmi place mie cel mai mult, cu caș și salata de roșii.

Sper că v-am făcut poftă și vă veți pune pe frământat și copt, dar asigurați-vă că aveți la îndemână făină Pambac tip 000 și griș, bineînțeles, tot de la Pambac, pentru un rezultat fără cusur!

INGREDIENTE

  • 300 g făină Pambac tip 000;

  • 150 g griș Pambac;

  • 250 ml apă călduță;

  • 10 g sare;

  • 1 lingură de ulei;

  • 7 g drojdie uscată.

  • Extra:
  • 1 lingură de ulei;

  • 1 lingură de griș.

Am frământat aluatul la mașina de pâine, căci așa m-am obișnuit, fiind comod să facă treaba în locul meu, cât eu mă ocup de altceva. Aluatul se poate frământa și manual sau la robot, este foarte fain de lucrat cu el. La final, trebuie să aveți o bilă netedă și omogenă de aluat, molcuț, dar deloc lipicios.
Am pus în cuva mașinii apa călduță, drojdia, apoi făina amestecată cu griș și sare. Am pornit programul de frământare, iar când aluatul a început să se adune, am adăugat și o lingură de ulei.
După finalul programului de frământare, am mutat aluatul într-un bol uns cu ulei și am lăsat aluatul la dospit, la temperatura camerei, pentru aproximativ 90 de minute, timp în care a crescut mult în volum.

Am mutat aluatul pe planșeta de lucru, l-am împărțit în 3 bucăți egale (cu ajutorul cântarului de bucătărie) și le-am modelat sub formă de suluri lungi, de aproximativ 50-60 cm. Le-am împletit, apoi am transferat pâinea pe o tavă antiaderentă, presărată cu griș. Am lăsat pâinea la dospit alte 30 de minute, acoperită cu un ștergar.

Din acest aluat puteți face 2 pâini mai mici sau una mare de tot, cum am procedat eu.


Între timp, am încins cuptorul la 200 de grade și am pus pe fundul acestuia o tăviță cu apă, pentru a crea abur în cuptor, fapt ce garantează o crustă perfectă.

După a doua dospire, am uns pâinea cu apă și am presărat griș peste ea. (Pentru un aspect rustic). Am copt pâinea pentru 25-30 de minute, până s-a rumenit și până când, ciocănită pe fund, a sunat a gol. Acesta este testul pâinii coapte.


După coacere, am lăsat pâinea la răcit pe un grătar. Mult spus, am lăsat pentru că Prâslea i-a dat târcoale de când am scos-o din cuptor și nu cred că a rezistat mai mult de 5 minute până m-a pus să îi rup un colțisor.

Pâinea rezistă bine până la 4 zile, la temperatura camerei, în pungă de hârtie, coaja rămâne crocantă, iar miezul pufos și elastic, încât te oprești cu greu din mâncat.

Poftă bună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *