Cei mai faini biscuiți, pe cuvânt! Sunt tari, extracrocanți și plini de migdale! În mod tradițional, italienii îi consumă lângă vino santo, o băutură dulce. De fapt, îi înmoaie în lichid pentru că biscuiții sunt foarte tari. Eu am modificat puțintel rețeta originală și am adăugat puțin unt, atât pentru savoare, cât și să fiu sigură că toți degustătorii rămân cu dinții la locul lor.
Se prepară destul de simplu și se coc de două ori, întocmai ca și crackers-ii cu semințe, migdale și stafide.
Dacă vă numărați printre cei care nu aprind cuptorul vara, salvați rețeta pentru toamnă. La mine e răcoare, nici nu se simte dacă mă pun pe copt, sunt o norocoasă!
Ingredientele sunt simple: făină (eu am folosit Pambac tip 000), migdale, ouă, unt, zahăr, miere, coajă de lămâie, praf de copt, vanilie. Dacă nu vă plac migdalele, le puteți înlocui cu stafide, fistic, bucăți de ciocolată, etc.
INGREDIENTE
125 g migdale crude;
150 g făină Pambac tip 000;
100 g zahăr pudră;
40 g unt topit și răcit;
1 ou;
1 lingură de miere;
1/2 lingură coajă rasă de lămâie;
1/2 linguriță praf de copt;
Un praf de sare;
Vanilie, după gust.
Am încins cuptorul la 180 de grade și am pus migdalele într-o tavă, pe hârtie de copt. Am rumenit migdalele pentru 12 minute, cât să își intensifice aroma. După coacere, le-am lăsat să se răcească.
Am pus ingredientele uscate într-un bol: făina Pambac, sarea, praful de copt, zahărul și coaja de lămâie. Peste ele am adăugat oul, vanilia, untul topit și răcit și mierea. Am frământat un aluat moale și lipicios, cât să se încorporeze făina, dar fără a activa rețeaua de gluten. Am dat aluatul 15 minute la frigider, apoi am încorporat și migdalele.
Pe planșeta ușor înfăinată, am împărțit aluatul în două suluri lungi de aproximativ 30 cm, le-am așezat pe hârtie de copt și le-am dat la cuptorul preîncălzit pentru aproximativ 25 de minute, până s-au rumenit.
Am scos tava din cuptor și am lăsat sulurile de aluat să se răcească vreo 10 minute, apoi le-am feliat în bucăți de aproximativ 1,5 – 2 cm.
Am redus temperatura cuptorului la 150 de grade, am mutat biscuiții în tavă, cu crestătura în sus și i-am copt alte 10 minute. Puteți coace biscuiții între 10 și 15 minute, în funcție de cât de crocanți îi doriți. Eu am considerat că sunt suficiente cele 10 minute, iar biscuiții au ieșit crocanți, fără riscul de a rămâne careva cu dinții în ei.
După a doua repriză de coacere am lăsat biscuiții să se răcească pe un grătar, apoi i-am mutat într-un borcan de sticlă, cu închidere ermetică.
Se pot consuma în decurs de 2-3 săptămâni, dar nu au cum să reziste atât, sunt delicioși lângă cafea, ceai, lapte sau chiar cu înghețată!
Poftă bună!
[…] ultima vreme am fost fan cantuccini și, cât aveam biscuiții ăștia în casă, nu aveam liniște: făceam ce făceam și îmi […]