PRĂJITURĂ CU GRIȘ, STAFIDE ȘI SMOCHINE

Written by on in DESERTURI, MIC DEJUN

Ca mai toate ideile mele, am plecat de la 2 cutii de brânză proaspătă degresată pe care le aveam în frigider, dar le-am tot ocolit. Am o pasiune, cumpăr lactate în exces. A, și banane!
Ei bine, mai aveau mult până la expirare, dar ocupau un loc prețios în frigiderul meu super organizat, așa că meritau a fi consumate. Și nu oricum, ci într-un deliciu!

Lângă ele și-au legat destinele și un pahar început de skyr, niște griș de la Pambac, câteva ouă, zahăr, vanilie, coajă de lămâie, un pumn de stafide și vreo 5 smochine. Ei, dar numai să vedeți ce a ieșit!


E în formă de chec, dar nu e chec, ci o prăjitură pufoasă și delicioasă din ingrediente simple pe care mai mult ca sigur le aveți și voi în casă! Skyr-ul este o specialitate lactată low fat, dar bogată în proteine, însă poate fi lejer înlocuit cu un iaurt mai gros sau, dacă preferați, cu smântână acrișoară.

Această prăjitură o puteți pregăti de Paște, ca alternativă mult mai puțin calorică decât varianta clasică de pască.

PrintPrint

INGREDIENTE

  • 400 g brânză proaspătă degresată;

  • 150 g skyr/iaurt;

  • 50 g griș Pambac;

  • 100 g zahăr;

  • 3 ouă;

  • 30 g stafide;

  • 50 g smochine uscate;

  • 1/2 linguriță praf de copt;

  • 1 linguriță coajă rasă de lămâie;

  • Semințele de la o păstaie de vanilie;

  • Un praf de sare.

  • Zahăr pudră pentru ornat, opțional.

Am amestecat skyr-ul cu grișul și l-am lăsat deoparte.
Am pornit cuptorul la 160 de grade.

În vasul robotului de bucătărie (puteți folosi și blenderul) am pus brânza, ouăle, zahărul, sarea și praful de copt. Am dat câteva pulsații, cât să obțin o cremă fină.

Am adăugat în compoziție skyr-ul cu griș, stafidele, smochinele tocate, coaja de lămâie și semințele de vanilie. Am omogenizat compoziția și am turnat-o într-o tavă mică de chec, din silicon. Puteți folosi și o formă de 20×20 cm, dacă vreți prăjitura sub formă de pătrate sau romburi și nu felii.

Am copt prăjitura cam 60 de minute, până s-a închegat și s-a rumenit. După coacere, am lăsat-o în formă cam 30 de minute să se răcească, apoi am răsturnat-o pe un platou și am pudrat-o cu zahăr.

Este bună atât călduță, cât mai ales rece, de la frigider. Cel puțin, eu așa o prefer. Și, câteodată, nu mă supăr deloc dacă o asortez cu înghețată sau dulceață acrișoară de vișine.

Voi stabiliți cum vă place și, dacă găsiți vreo altă combinație faină, să îmi spuneți și mie! Deși e așa bună și aromată simplă, exact cum e ea, încât nici nu are nevoie de niciun artificiu!

Poftă bună!

Un comentariu

Lasă un răspuns